Acoperirile optice sunt folosite pentru modificarea proprietatilor optice, electrice-optice, mecanice, chimice, etc. a suprafetelor dioptrilor. O acoperire optica este alcatuita dintr-o succesiune de straturi subtiri (grosimile optice sunt comparabile cu lungimea de unda a luminii incidente) din materiale optice care alterneaza. O acoperire optica este ar`tat schematic în Fig. 1, constând din m straturi subtiri, înconjurat la cele dou` margini cu medii masive.
Fig. 1 Reprezentarea schematica a unui multistrat din straturi subtiri.
Straturile sunt numerotate în ordine, pornind din stânga, care este presupus` ca fiind marginea unde radia\ia este incident`; interfe\ele dintre straturi sunt numerotate similar.
Radia\ia incident` este presupus` ca fiind liniar polarizat`, plan`, monocromatic` ]i infinit extins` ( infinit extins` raportat la lungimea de und`, fiind astfel neglijat fenomenul de difrac\ie). Multistratul este presupus ca fiind alc`tuit din straturi sub\iri m`rginite de interfe\e plan-paralele infinit extinse. Straturile sunt omogene ]i izotrope. Propriet`\ile optice ale fiec`rui strat sunt descrise complet prin indicele de refrac\ie complex nj=nj-ikj (j=1,2,.....m+1),unde i = (-1)1/2 , si grosimea geometric` lj. Se presupune c` indicele de refrac\ie n0 al mediului de inciden\` este real. Formalismul matematic folosit in aceasta aplicatie pentru determinarea caracteristiclor spectrale ale acoperirii este cel matricial, prin care fiecare strat este caracterizat printr-o matrice. Straturile neomogene sunt considerate ca fiind compuse dintr-un numar specificat de straturi subtiri elementare omogene. Divizarea straturilor subtiri neomogene este facuta automat de catre aplicatie la momentul evaluarii acoperirii optice.
Straturile pot fi grupate, o grupa continand acele straturi, din acelasi material, care au grosimile geometrice intr-o relatie fixa.